Jurnal de Strada III : O dimineata nu tocmai furtunoasa

castile in urechi si mi-am umplut sufletulcu vechea Nelly Furtado … I`m like a bird , I only fly away , I don`t know where my soul is , I don`t know where my home is …

Desi devenita comerciala … mi-a placut… si imi place melodia … e simpatica . Adica se canta despre “tristetea fericita” de care am vorbit eu pana acum …esti ca o pasare .. singura (motiv aparent de tristete) insa esti fericit caci poti atinge culmi neimaginate … egoismul acesta natural este cel mai bine impartasit tie… E ca si cum tu ai ascunde ceva de tine , desi stii acest lucru … La fel cu tristetea … incerci sa o ascunzi …dar nici fericit nu esti … eu nu o ascund de nimeni …poate ca o sa fiu considerat un depresiv … dar simt o apasar ciudata asupra intentiilor mele … si un impuls catre a face lucruri pe care nu le-am mai facut … adica sa ma simt bine … sa nu mai fiu trist … un blogger trist ? unde ai mai vazut… oricum …eu sunt fericit undeva acolo … insa … iubita mea traieste intr-un cantec (Jolene) , eu am un serviciu la care merg cu mare placere … am prieteni apropiati … ce mai vreau ? BE HAPPY MIRCEA … BE HAPPY !

Jurnal de Strada II : Jolene , Jolene …

Azi de dimineata ma complac cu ideea ca trebuie sa ma trezesc sa merg la serviciu . Trebuie si trebuie ! Nu pot sa intarzii , nu e moral indiferent ca mi-e somn si as mai dormi inca 5 ,10 ,15 ,20 ,100 de minute . Somnolenta asta e amplificata si de frigul de afara : “e friga bai afara , in casa e cald ” . Adica pur si simplu constientizezi ca afara sunt – 100 de grade … si indata ce vei iesi te va izbi un frig din acela brutal ce te va face un frustrat pe tot parcursul zilei . E bine sa stai la 4 , adica … e mai bine pentru cei care se scoala de dimineata si pleaca la serviciu … pentru ca pe scara blocului te obisnuiesti treptat treptat cu frigul , astfel incat impactul sa fie considerabil mai mic . Oricum trebuie sa ai in minte faptul ca la serviciu (acum depinde si de caz) este mai cald decat afara . Dar gandeste-te inainte la acest fapt caci pe strada , in imensitatea spulberatoare a frigului , cu greu mai poti dezmorti un gand .

Si mergi , mergi … drumul ti se pare ciudat de lung , asfaltul parca te retine , parca se topeste … dar totul se rezolva cu o melodie buna in player … uite ca am ajuns si la asta .

Da fratilor … dimineata ma incalzesc pe strada cu o anume melodie , Jolene cantata de Dolly Parton .

Asta e melodia care ma alina … se potriveste perfect cu desertul urban matinal spatial si banal … atat de perfect incat ma simt rupt dintr-o scena de film … si tristetea ma cuprinde asa de adanc incat … nu imi doresc sa se termine melodie … pentru ca e o tristete placuta … in contrast cu tristetea pustiului abject al orasului .

Jolene e femeia trista , din cate am observat , femeia care nu isi gaseste fericirea intr-un barbat …ei bine asta ma surprinde… ca desi Jolene e usuratica , are tristetea ei marcanta … superioara unei tristeti despresive . Cu asta ma aseman eu cu Jolene … desi nu sunt usuratic ca ea … insa sunt amagit de monumentala inexpresivitate a iubirii moderne … sunt trist ca sunt singur , dar repet … tristetea mea nu ma face sa ma simt intr-un fel mai rau decat un om fericit .

by Mircea

Jurnal de Strada I : O zi mohorata

E ciudat afara … dimineata era mai cald decat acum , la ora 9 . Dimineata ( pe la ora 6 ) fetele oamenilor erau mai expresive decat acum . Cel putin toata lumea e mohorata , niciun zambet , niciun gest in plus fata de monotonul mers pe asfaltul crapat … aceleasi locuri batute de parca aceiasi stropi de ploaie … mi-am acoperit fata cu un fular imens ca sa nu-mi fie descoperita tristetea . Fata mea e trista insa eu mai putin , eu sunt mai ganditor decat asfaltul insusi , cel care aseara s-a uitat la stele … si ce stele frumoase … si ce luna ascunsa … singura care sparge tristetea si monotonia cerului .

Oamenii sunt ceva mai crispati decat ieri … se uita ganditori in golul din fata ochilor , si vad albastrul cenusiu al strazii ce coboara , ba urca … ba se aseaza … bocancii iti devin mai grei decat pamantul … care abia se zareste de fumul inecacios de tigare al omului ce isi trage corpul dupa el pe strada , pe care din intamplare trec si eu …

Nu inteleg cum ochii mei imi tradeaza intentia de a fi trist , o intentie ce pare un impuls venit din ambientul acesta de non-culori si forme dezorganizate , zumzete ratacite prin aurora de copaci dezfrunziti … e dens aerul irespirabil … e rece .

Incepe sa picure incet , parca fulgii se dezgheata la streasina cerului … Este frumos ca e alb , si curat si sunt sigur ca oricarui producator de detrgent ii este ciuda pe acest alb imaculat .

Albul de poveste , pe acoperisurile blocurilor de observa cel mai bine . Padurea din oras capata noi forme mai apasate de zapada . Geamurile sunt usor aburite … doar iarna face amor cu natura … inca o data .

by Mircea