Poze alb-negru

Posted in Uncategorized on Aprilie 3, 2008 by ellyys

mai, dar de ce ne-om pune toti poze alb-negru peste tot, in era asta unde tehnologia e la putere? avem programe de editat pozele(poate prea multe), avem oameni in mess care dau mass cu „vand golf”-scris cu „G” mic, sa-l intreb daca „masina sau golful in sine?” ca as prefera un loc cu apa…Avem si summit in Bucuresti si in momentul asta ma aflu in acelasi oras cu Bush si ma gandesc sa mananc piure de mere…Si s-o sun pe bunica sa ii spun sa scoate pozele lu’ stra-stra-strabunica de la naftalina ca sunt cool la ora actuala pozele alb-negru… dar stai, pe vremea aia erau „sepia” :))

Ar fi un jurnal de strada „V”..dar s-au inventat si cifrele arabe..

Posted in Eliza on Noiembrie 18, 2007 by ellyys

Rau e sa fii rasfatat. Si neinvatat pe deasupra. Si copil. Si sa ai gura mare. Vine omul linistit din oras, om de sex feminin, eu mai precis. Ma urc in metrou. Ora 10 p.m. E metrou din ala’ nou..ati observat ce voce seducatoare are robotul de anunta statiile?…”Urmeaza statiaaaa Piata Romanaaaaa….cu peroooonul…peeee..partea dreaptaaaaaaa”..putin soptit…doar putin…atat cat sa observ un tip in fata mea intr-o stare destul de euforica. Totusi e bine. In metrourile vechi, mai ales seara, bietii oameni obositi nici nu mai au chef sa anunte…trebuie sa te prinzi tu…”urmeaza statia…cu peron…mda..” 😕
Si revenind la subiect, stau linistita in metrou. In stanga mea sta o femeie cu un copil. „Vezi, te-am adus in Bucuresti” zice respectiva, evident plictisita. „Asta e tren?”- copilul. „E un tren care merge asa ca rama pe sub pamant”- vine replica inteligenta a mamei 😕 Mai trece o statie…intra un travestit 😐 Deh, capitala. Are pantofi cu toc, pantaloni negri, bluza cu manecute vaporoase. Are parul lung si blond, nu intr-o stare prea buna, dar ma abtin de la comentarii. Mananca Forneti. E nabarbierit. Are la gura firimituri de la Forneti. Ewww…:-s Copilul ii spune mamei: „Mama, uite o femeie cu mustata”…=)) Se deschid usile. Copilul face un ultim gest disperat de a capta atentia. „Nu vreau sa cobor pe aicii..de ce nu se deschide pe partea aia? De ce nu pot sa cobor pe acolo?” cu urletele de rigoare. Calatorii inspaimantati. Femeia il „corecteaza” cu una peste cap. Si da replica celebra dupa care s-a facut filmul: „Because I said so”. >:)

by Eliza

Jurnal de strada IV

Posted in Eliza on Noiembrie 14, 2007 by ellyys

Nu stiu de unde vine atitudinea asta coplesitoare de depresie si frustrare ce caracterizeaza fetele monotone pe care zilnic le vedem pe strada…Ceea ce ma duce cu gandul la un proverb ce are legatura cu „capra vecinului”…in sensul ca, din moment ce tie iti merge rau, de ce sa nu evidentiezi asta printr-o expresie faciala, pe care ti-o insusesti ca pe o masca spre „incantarea” celor din jur, carora sigur le vei „infrumuseta” ziua. Ca deh, e bine sa fii solidar. Si astfel, atitudinea asta se transmite ca o gripa, la care noi incercam sa gasim un „vaccin”. Ti-e frica de ace? :>

by Eliza

Jurnal de Strada III : O dimineata nu tocmai furtunoasa

Posted in Mircea on Noiembrie 14, 2007 by discopig

castile in urechi si mi-am umplut sufletulcu vechea Nelly Furtado … I`m like a bird , I only fly away , I don`t know where my soul is , I don`t know where my home is …

Desi devenita comerciala … mi-a placut… si imi place melodia … e simpatica . Adica se canta despre „tristetea fericita” de care am vorbit eu pana acum …esti ca o pasare .. singura (motiv aparent de tristete) insa esti fericit caci poti atinge culmi neimaginate … egoismul acesta natural este cel mai bine impartasit tie… E ca si cum tu ai ascunde ceva de tine , desi stii acest lucru … La fel cu tristetea … incerci sa o ascunzi …dar nici fericit nu esti … eu nu o ascund de nimeni …poate ca o sa fiu considerat un depresiv … dar simt o apasar ciudata asupra intentiilor mele … si un impuls catre a face lucruri pe care nu le-am mai facut … adica sa ma simt bine … sa nu mai fiu trist … un blogger trist ? unde ai mai vazut… oricum …eu sunt fericit undeva acolo … insa … iubita mea traieste intr-un cantec (Jolene) , eu am un serviciu la care merg cu mare placere … am prieteni apropiati … ce mai vreau ? BE HAPPY MIRCEA … BE HAPPY !

Jurnal de Strada II : Jolene , Jolene …

Posted in Mircea on Noiembrie 14, 2007 by discopig

Azi de dimineata ma complac cu ideea ca trebuie sa ma trezesc sa merg la serviciu . Trebuie si trebuie ! Nu pot sa intarzii , nu e moral indiferent ca mi-e somn si as mai dormi inca 5 ,10 ,15 ,20 ,100 de minute . Somnolenta asta e amplificata si de frigul de afara : „e friga bai afara , in casa e cald ” . Adica pur si simplu constientizezi ca afara sunt – 100 de grade … si indata ce vei iesi te va izbi un frig din acela brutal ce te va face un frustrat pe tot parcursul zilei . E bine sa stai la 4 , adica … e mai bine pentru cei care se scoala de dimineata si pleaca la serviciu … pentru ca pe scara blocului te obisnuiesti treptat treptat cu frigul , astfel incat impactul sa fie considerabil mai mic . Oricum trebuie sa ai in minte faptul ca la serviciu (acum depinde si de caz) este mai cald decat afara . Dar gandeste-te inainte la acest fapt caci pe strada , in imensitatea spulberatoare a frigului , cu greu mai poti dezmorti un gand .

Si mergi , mergi … drumul ti se pare ciudat de lung , asfaltul parca te retine , parca se topeste … dar totul se rezolva cu o melodie buna in player … uite ca am ajuns si la asta .

Da fratilor … dimineata ma incalzesc pe strada cu o anume melodie , Jolene cantata de Dolly Parton .

Asta e melodia care ma alina … se potriveste perfect cu desertul urban matinal spatial si banal … atat de perfect incat ma simt rupt dintr-o scena de film … si tristetea ma cuprinde asa de adanc incat … nu imi doresc sa se termine melodie … pentru ca e o tristete placuta … in contrast cu tristetea pustiului abject al orasului .

Jolene e femeia trista , din cate am observat , femeia care nu isi gaseste fericirea intr-un barbat …ei bine asta ma surprinde… ca desi Jolene e usuratica , are tristetea ei marcanta … superioara unei tristeti despresive . Cu asta ma aseman eu cu Jolene … desi nu sunt usuratic ca ea … insa sunt amagit de monumentala inexpresivitate a iubirii moderne … sunt trist ca sunt singur , dar repet … tristetea mea nu ma face sa ma simt intr-un fel mai rau decat un om fericit .

by Mircea

Jurnal de Strada I : O zi mohorata

Posted in Mircea on Noiembrie 14, 2007 by discopig

E ciudat afara … dimineata era mai cald decat acum , la ora 9 . Dimineata ( pe la ora 6 ) fetele oamenilor erau mai expresive decat acum . Cel putin toata lumea e mohorata , niciun zambet , niciun gest in plus fata de monotonul mers pe asfaltul crapat … aceleasi locuri batute de parca aceiasi stropi de ploaie … mi-am acoperit fata cu un fular imens ca sa nu-mi fie descoperita tristetea . Fata mea e trista insa eu mai putin , eu sunt mai ganditor decat asfaltul insusi , cel care aseara s-a uitat la stele … si ce stele frumoase … si ce luna ascunsa … singura care sparge tristetea si monotonia cerului .

Oamenii sunt ceva mai crispati decat ieri … se uita ganditori in golul din fata ochilor , si vad albastrul cenusiu al strazii ce coboara , ba urca … ba se aseaza … bocancii iti devin mai grei decat pamantul … care abia se zareste de fumul inecacios de tigare al omului ce isi trage corpul dupa el pe strada , pe care din intamplare trec si eu …

Nu inteleg cum ochii mei imi tradeaza intentia de a fi trist , o intentie ce pare un impuls venit din ambientul acesta de non-culori si forme dezorganizate , zumzete ratacite prin aurora de copaci dezfrunziti … e dens aerul irespirabil … e rece .

Incepe sa picure incet , parca fulgii se dezgheata la streasina cerului … Este frumos ca e alb , si curat si sunt sigur ca oricarui producator de detrgent ii este ciuda pe acest alb imaculat .

Albul de poveste , pe acoperisurile blocurilor de observa cel mai bine . Padurea din oras capata noi forme mai apasate de zapada . Geamurile sunt usor aburite … doar iarna face amor cu natura … inca o data .

by Mircea